Santa Stories PART II & The Poll

PART II

9.

Ce inseamna sa fim cuminti?

Demult tare, pe vremea cand nametii erau cat casa si oamenii isi faceau tunel ca sa ajunga la poarta, amenintarea “N-ai fost cuminte, nu vine Mosu’ la tine”, avea atat de multa greutate, incat orice copil ingheta cand o auzea. Stia ca o aude si Mos Craciun si ca va ramane si anul asta fara dulciuri si jucarii. De fapt, de Craciun Mosul nu avea cine stie ce multa treaba, abia de umplea o traista cu jucarii.

Dar, intr-o seara de Ajun, toti copiii “ne-cuminti” s-au organizat, l-au pandit pe Mos, l-au prins si l-au bagat dupa gratii, nu, nu de rai, dar aveau de cerut niste explicatii.

Mos Craciun s-a panicat putin, mai ales ca era claustrofob – intotdeauna ofta indelung si se strecura cu inima cat puricele pe hornurile caselor – dar a intrebat cu voce mieroasa, privind spre multimea de copii:

– Dragii Mosului ati uitat ca trebuie sa fiti cuminti? Nici la anu’ nu o sa…

– Mosule, il intrerupse o fetita slabuta cu doua codite, ce inseamna cuminte? Uite, eu n-am facut decat sa plec de la masa cat sa-mi iau putina apa si, hat, pisica mi-a furat  fripturica. Am fost deja pedepsita, mama m-a batut si m-a trimis la scoala cu burtica goala, basca n-am nicio vina ca pisica era flamanda.

-Iar eu, sari un baietel pistruiat, am scapat o cana, a facut plici si s-a spart. Nicu ma cheama, ma stii Mosule, cerusem ciocolata si un trenulet. Am fost neatent, recunosc, dar pedeapsa primita e mult prea mare.

– Sunt Ionel si am facut o nazbatie, se baga in fata un baietel grasun, ai mei aveau un musafir sacaitor, nimeni nu ma lua in seama, si da, i-am turnat dulceata in sosoni. N-a fost un gest cuminte, asa e, dar a fost de efect.

Acea noapte de Craciun a fost foarte lunga, fiecare copil a venit in fata gratiilor si si-a pledat cauza. Pana la urma, lamurit sau poate doar claustrofob, Mos Craciun a cazut la pace si a fost eliberat. De atunci nu mai ia in seama amenintarile care razbat pana la el sin fiecare casa, ba chiar mormaie nemultumit in barba cand ii aude pe parinti, si aduce daruri tuturor copiilor. Si-a invins si claustrofobia si coboara sprinten pe horn, acolo unde este cazul, desi a inceput sa se teama de inaltimi si se cam codeste cand e vorba de blocurile cu mai mult de 10 etaje.

Intamplarea aceasta e demult uitata, eu o stiu de la bunica mea, care o stie de la bunica ei ce ar fi participat la rascoala copiilor. Cert este ca in folclor au mai ramas poezioare despre acei copii, vezi “Tica-tica-tica, m-a batut mamica” sau “Nicu a spart o cana, plici/neatent ce poti sa-i zici”, ba chiar un scriitor roman, ajuns celebru, a asternut pe hartie  patania musafirului venit in vizita la Ionel. Toate acestea sunt marturii ca povestea mea este adevarata, plus faptul ca in dimineata de Craciun toti copiii isi desfac cuminti darurile gasite sub brad.

10.

Acum 2 zile am scris o epistola pentru Mos Craciun sa-i spun ce-mi doresc. Nu am scris mult, cam 2 -3 pagini, lucruri lipsite de importanta dar private. Am inchis frumos plicul, am lipit un timbrul si am plecat la posta.

Dupa minute de lupta prin zapada troienita, am ajuns la posta, fericita ca i-am scris Mosului. Tocmai cand ma pregateam sa pun plicul in cutia de la posta, ma bate pe umar un … “nene” cu barba alba si lunga, cu sprancene dese si ninse, cu burta mare ce parea ca rupe haina, imbract in costum rosu desi culoare nu-l prindea prea bine, cu o desaga in spinare si rumen in obrazi.

Imi cer sa-i dau lui plicul, sa nu-l mai pun la posta, ca el este Mos Craciun.

Luata prin surprindere de acest badaran cu bardihanu plin de bere, nebarbierit de luni de zile, cu obrajii rumeni de atata bautura, l-am prins de mana, l-am tras peste umar si l-am trantit in zapada tipand dupa politie.

A continuat sa minta ca e Mos Craciun si nu vrea decat scrisoarea, sa stie ce sa-mi aduca, si atunci, suparata ca desi trecuta de varsta copilarie, tot mai credea ca ma poate minti ca el e Mos Craciun, am inceput sa dau cu zapada in el, pana l-am acoperit cu totul. El se tot zbatea si spunea ca e Mos Craciun, eut puneam mai multa zapada, el se tot zbatea, eu iar puneam zapada, pana l-am acoperit cu totul si atunci l-am intrebat:

“Ei, acum o sa spui ca esti omul de zapada?”

Dar nu am auzit raspunsul lui caci tocmai ce a aparut un politist caruia i-am explicat ce s-a intamplat. Organul a dat zapada la o parte in cautarea Mosului si cand l-a gasit, l-a ridicat, s-a uitat la el si a concluzionat:

“Mergi la inchisoare pentru violarea corespondentei. Mos Craciun are costumul alb cu rosu, dar tu il ai alb simplu.”

Bietul Mos Craciun avea zapada inghetata pe costum. A asteptat o noapte intreaga in inchisoarea geroasa pana costumul lui rosu cu alb a iesit la iveala si l-au recunoscut toti politistii

11.

Pentru că îi reproşase toată pe perioada mariajului – zece ani încheiaţi ! – că “nu are imaginaţie”, că “face cadouri insipide”, şi că “nu ştie să surprindă nicio veveriţă fricoasă”, Maricel hotărî anul ăsta să-i facă Maricicăi cea mai mare surpriză pe care putea s-o coacă în mintea lui de contabil plictisit. Ca să nu-i dea nimic de bănuit consoartei (dacă se întâmpla să cadă pe gânduri, Maricica devenea suspicioasă, şi-l lua la întrebări), plănuia întreaga tărăşenie seara, înainte de culcare, după ce se stingea lumina şi-şi urau “Somn uşor !”. Maricica adormea repede, ea n-a avut niciodată probleme cu somnul. Maricel, adunandu-şi gândurile şi reuşind cu greu să se concentreze din pricina sforăiturilor Maricicăi (“Şi mai zice că n-o iubesc…”), aduna, aşeza, şi reaşeza piesele puzzle-ului care urma s-o impresioneze pe soţia sa până în cele mai tainice straturi ale sufletului… Astfel nemişcat în întuneric, cu ochii aţintiţi asupra unui punct imaginar, crea întregul scenariu din ziua de Crăciun.

O să facă aşa : trebuie să găsească o cale să iasă din casă, pe la ora prânzului. Pentru asta, trebuie să găsească o scuză plauzibilă. O să-i spună Maricicai că… are un meeting de la care nu poate lipsi. Maricica, o să se îmbufneze, sigur. El o să încerce să o îmbuneze : “Bine, mamă, dar înţelege ! E un client important, cel mai important ! Are influenţă, plăteşte bine…” şi alte câteva argumente care o vor face să înţeleagă situaţia. Apoi, o să meargă repejor în oraş, o să închirieze un costum de Moş şi, îmbrăcat astfel, o să-i sune la uşă. Maricica o să deschidă şi o să-l descopere surprinsă. El o va întreba, pe un ton senzual, dacă a fost fetiţă cuminte… Şi, de-aici, totul o să decurgă de la sine ! Bun plan !

Zis şi făcut. În ziua de Crăciun, Maricel inventase o scuză pertinenta şi puternic argumentată. Maricica – neîncrezătoare la început – cedă. Maricel, la adăpostul minciunii şi cu avânt de tinerel, zbură la centrul “Măşti şi Costume” şi închirie ultimul costum de Moş. Ce noroc ! Astfel echipat, cu un sac în spinare, plin-vârf cu cadouri alese (salam de vară, ghiudem, babic, caşcaval afumat şi – vârful piramidei – o şampanie autentică, nu vin spumant ! ), sună timid la uşa apartamentului conjugal. Nicio reacţie, nicio mişcare. Mai sună o dată. Nimic. Îşi sprijini iritat degetul pe buton. Într-un sfârşit, Maricica deschise. Era încruntată şi ţinea o mână la spate. Maricel îşi intră în rol, conform planului :

– Ho-ho-ho ! Ia spune, draga Moşului, ai fost fetiţă cuminte ?

Nici nu apucă să încheie întrebarea, că Maricica scoase brusc de la spate ditamai tigaia, şi-l pocni pe Moş Crăciun drept în moalele capului, mormăind printre dinţi, apăsat :

– Na, perversule ! Să te-nveţi minte să nu mai ataci altă dată femei singure şi neajutorate !

Măricel îşi pierdu cunoştinţa şi căzu lat…

După câteva ore bune de întuneric, se trezi, ameţit şi cu o durere teribilă de cap… Când se dezmetici un pic, reuşi să înţeleagă unde se afla : în spatele gratiilor, la închisoare !

12.

Once upon a time, Santa Claus left the North Pole, with his sleigh full of gifts for children, as he does every year since the beginning of time. But in that particular year, all the elves could see that Santa was not his usual self. A day before, he had had a craving for something good, so he had eaten a whole bucket of ice-cream. And now, his nose was even redder than that of Rudolph’s, and his eyes were far from sparkling with joy. He looked as if he would have rather stayed in bed all night, with Mrs. Claus giving him hot tea and a few teaspoons of honey and lemon.

But, this night was booked and he couldn’t curl up in bed as he would have wished to do. This was the night when all the magic and happiness he had stored over the year in his workshop from the North Pole had to come to the hands of all the children that awaited him with milk and cookies. So, he pulled his Santa cap over his ears and stuffed his cough medicine in his coat and off he went.

He couldn’t enjoy the sparkle of the moon, neither the soft snowflakes that were gently falling from the sky because he was shivering and coughing like mad. The reindeers stopped a few times, not knowing what to do, as he couldn’t yell at them which way to go to. After a few seconds, our sick Santa managed to arrive at his first stop. He was a few seconds late, and his whole schedule was already ruined. He barely managed to climb down the chimney, because his bottom got stuck somewhere down the road.

He saw the milk and cookies, but he was feeling so sick that he couldn’t make himself swallow them. Somewhere, in a corner, near the door, he noticed a red ball of fur that was watching his moves carefully. So, he invited the cat to feast on the milk, as he stuffed the cookies inside his pockets. Then, dreading the sight of the awful chimney from where he barely escaped, he rushed out the door, breaking one of his most treasured rules: never leave snow prints behind. He called his reindeers to get him and then up they went to the next home, and then the next, and so on.

After about a thousand houses, his throat was killing him, he couldn’t say a word and he had finished his cough syrup. He felt a little strange and heavy. He had forgotten all about the cookies that he had stored in his pockets and he didn’t know why he felt his pants falling down every time he got off the sleigh. He slipped down his next chimney, and he crushed all the cookies he had in his coat when he landed. He felt extremely hot, but he didn’t realize he had a fever. He made efforts to walk from one corner of the room to the other and he couldn’t understand why the light of the fire was so bright. He saw a glass on the table, near to a bottle, so he rushed to grab it and drank its content. Just as the liquor was heading toward its stomach, he realized that it didn’t taste like milk. Strange enough, just as he was arranging the presents under the Christmas tree, he almost felt his throat was getting better. And, in his agony, he hurried again to the table and grabbed the battle that contained the miraculous drink and slipped it under his coat. He returned to his sleigh and to his presents. After another a thousand houses and after all the liquor in the strange bottle was gone, Santa Claus was felling like he could fly all by himself, without the help of the magic powder or of his reindeers. So, he jumped off his sleigh. His reindeers saw that Santa was gone when they reached their next destination. There, all alone, they couldn’t decide what to do. So, they waited and waited the whole night, somewhere on the roof of a little house from a little country in the world, until the first ray of sun. Still dazed, they hurried back to the North Pole, where everybody was anxiously waiting for their boss to return home. The chief-elf almost fainted when he saw the reindeers returning without Santa. He jumped in the sleigh ordering the animals to take him back where they thought they lost the Boss. And all this time, Santa did nothing but enjoy the miracles of his liquor. He reached the ground quite safely, landing in a big pile of snow, outside the police station from a little village. One policeman heard some noise outside so he went to see what was going on. When he discovered the drunk Santa sleeping in the snow, he immediately took him in and locked him for bad behavior. Our Santa was found later by his trusted elf, but only after he had woken up and had screamed from the top of his lungs to be released. He returned to the North Pole, all safe and sound; after his chief-elf got the guard off to sleep with a little magic powder. The next day, half the children in the world woke up to discover nothing under their Christmas trees. But the next year, their Santa brought them ten presents more to make them forget about his mischief from the past year. And since then, Santa Claus never ate ice-cream in winter.

13.

Povestea a fost retrasa din concurs la cererea autorului.

14.

Well, iti spun eu cum a ajuns mosul dupa gratii…. Initial a fost oprit de politia interstelara pentru ca nu avea centura pusa in timp ce gonea cu sania…. Mosul s-a scuzat ca are burta prea mare si nu-l mai cuprinde centura… Mosul le-a dat o felicitare iar politistii totusi l-au lasat sa plece. Pe felicitare era poza lui Mos Craciun cu o pipa in gura… Politistii au constatat ca in acea pipa erau ierburi ilegale de fapt… L-au oprit si a doua oara si iar l-au luat la intrebari…. De data asta au constatat ca sania nu era dotata nici macar cu airbaguri… si uite asa, a ajuns mosul dupa gratii

15.

Mosul cu 4 zile inainte de Craciun urca cadourile in sanie, cand deodata i se agata costumul de mos intr-un cui iesit… Mosu se intoarce in casa lui de la polul nord sa vorbeasca cu spiridusii sa-i dea alt costum.

– Mi s-a rupt costumul…

– Ce?!? Nu se poate! mosule nu avem alt costum!

– Cum? cum sa nu? am cel putin 12!

– Mosule… nu mai avem contract cu Coca-Cola, nu mai esti profitabil…esti din ce in ce mai batran… nu ne mai dau costume..

– CE?!? Am uitat! La naiba! stiam eu ca trebuia sa semnez cu Pepsi!! HMmm… urasc albastrul! ma face mai batran decat sunt!!! Fa-mi legatura cu nevasta-mea.

– Buna draga mea..uite ce mi s-a intamplat…

– Vai dragul meu..dar de ce nu te duci sa ti-l iei singur? la urma urmei esti Mos Craciun

si toti copii te stiu in rosu!

– Da.. ce idee minunata!

Si mosul s-a dus sa fure costumul…insa tot ce a reusit sa faca… a fost sa ajunga dupa gratii..

UPDATE:

Datorita cazului pe care l-ati  observat mai jos (in poll) in care numarul 13  s-a departajat intr-un timp record de toate celelate povesti ca fiind cea mai preferata (in numai o ora de la afisarea povestilor avea deja 8 voturi), vreau sa fac un mic anunt.
Cu totii avem prieteni, frati, surori care ne pot ajuta cu multe voturi. Este OK ca ei sa voteze, dar trebuie sa aleaga povestea si nu autorul. Tocmai de aceea nu am afisat numele autorilor. Sa lasam votul sa decurga cinstit.
Ganditi-va ca de Craciun voi posta un comic frumos, care sa va placa tuturor. Pentru asta trebuie sa alegeti povestea care va place cel mai mult.

UPDATE II:

Imi cer scuze pentru povestea pe care am descoperit-o abia acum in email, a fost greseala mea. Este vorba de povestea cu numarul 15 pe care am tocmai am adaugat-o in poll. Sper ca nu este prea tarziu.

[polldaddy poll=2406144]

Share on Facebook

Technorati Tags: Santa Claus Behind Bars